Iacatã-mã iar în şentru atenţiei, tu’i mama mãsîi di treabã... Nu poţ traje o bãşînã la tine-n casã cã deamu puti tãt satu’...
Sã ti feresca Dumneadzãu di gura lumii, cã tari-i rã... Ti sapã şi ti scoghesc pi tãti pãrţîli ca nişte râşi...
Tãţ, maicã, numai sã ti grãiascã, sã ti jiumuleascã di bani, sã vinã sã beie ca jitele pi dejeaba, sã mãnînşe ghine... şi cu buhu plin sã sî ducã acasã... Apu ãşa şi eu aş vre... M-aş duşi în tãtã dzîua ba la unu, ba la altu... ş’apoi po vtoromu’ krugu...
Şi nu-ni pare rau di mîncare, Doamni fereşti, şi-oi mânca şi eu – oi da şi la alţîi... Dumnedzãi ni-i martor...
Iaca amu câteva veri, na primer (“de ex”), o venit baba Glafira sã-ni coasã un oghial (“plapuma”)... Afarã era aşã di urât... Ploua, trãje un vânt pi’afarã di-ţ rîdica fusta tucma pisti casã...
Aş fi stat tolãjitã tãtî dzâua la televizor, sã ni sã dezînfle chişioarele, cã îs butuc di dimineaţã, da dacã am chemat fimeia asta la lucru... trebuie sã mã scol şî sã pregãtesc şeva, nu pot s-o ţân nemâncatã tãtã dzâua...
Ei ghine darã... am fãcut eu şi am fãcut di pus în gurã şi hai sã ne adunãm la masã în kuhni (“bucãtãrie”)...
“Costea... ian du-te, mamii, pânã în beşi şi adã o sticlã di şeva... Vedz tu acolo, niş chiar şi-i mai bun... da niş jinu aşela vechi... Aşela lasã cã l-om pune la şert, sã faşem oleacã di rachiu, cã ş’aşe nu pre mai ieste aişi... Şi dzî şi la femeia şeia sã vinã la masã, cã eu torn în farfurii!”
Dzîs şi fãcut... Dacã era vorba de sãpat, plejit ori prãşit – apu era mai greu, da di adus şeva di baut... Ei lasã asta...
O adus copchilu’ şi era di adus, o venit şi fimeiuşca şeia... Doamni... Da aşã era di slabã... şî aşã di urâtâ...
Ne-am aşãdzat la masã... Am sorghit eu câteva linguri di şi acolo… da nu merje, parcã îni stãte în gât... Da şi, jinu’i jin... mai mult apã... Trebu şeva mai tare oleacã, sã-ţ facã poftã de mâncare... sã mãnânşi ghine... Cã aşela care mãnâncã ghine – şi munşeşti ghini... Ascultã la mini şi dzîc eu, cã am mâncat oleacã mai mult cãcat ca tine în viaţa meia...
Şi m-am ridicat eu di la masa... m-am dus la şkavcicu’ ("dulãpiorul") cu vase şî cu di tãti... am scos o riumcã, ni-am turnat pi dupã uşã, sã nu ma vadã femeia, oleaca di samogon (“rachiu”) de’a neu... hlopnula (“l-am dat pe gât”), dar tot dupã uşã... şi, di parcã nicã nu s-o slucit (“întâmplat”), m-am întors la masa... şî, ca sã nu dau di bãnuit, am dzîs: “Uitasãm sã-ni beu kikãturili di inimã înainti di masã, batã-le câinii sã le batã, şi m-am sãturat eu di dînsîli... În tãtã dzâua un pumn de tabletşi (“pastile”), kikãturi... şi chişioarili tot îs înflate, parcã’s nişti butuşi...”
Mai poftiţ pi la noi… om gãsî şi pt voi câte şeva...
Cu mult drag,
baba Raia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu