Ceasul de pe perete isi face treaba si arata ora 12. 40... "Buna dimineata"... Poate nu e tocmai ora potrivita pentru a deschide ochii spre o noua zi... dar nici nu imi pot refuza "oferta" de a lenevi in pat pana mai tarziu... Sa fim seriosi... ca nici tu n-ai face-o! :) Traseul de urmat e deja prestabilit si nu se deosebeste cu nimic fata de celelalte zile: butonul de pornire de la PC - "toaleta de dimineata" - cafeaua - id-ul si parola de mess - tigara... Pe mess - aceleasi nick-uri, aceleasi conversatii fara sens si o pierdere de timp... In cana - aceeasi cafea amaruie... Telefoanele tac... niciun semn de la nimeni... indiferenta, nepasare, uitare... Tonele de maculatura imi ocupa spatiul de pe birou amintindu-mi ca sesiunea e in toi... Sa mai stea, ca le sta foarte bine acolo unde sunt... Ma coplisesc amintirile, regretele... Ma seaca ideea de a avea pe cineva si totusi de a fi singur... De a gandi pentru 2 si de a nu simti nimic dat la schimb... Scuze, mii de motive, promisiuni uitate chiar din a doua zi... Incerc totusi inca sa imi mai pastrez integritatea superficiala si zambetul care ascunde in spate cateva nopti pierdute meditand la ce va urma, unde gresesc sau ce nu inteleg, zile intregi de asteptare a vremurilor mai bune... Si totusi ma tine ceva de la a face schimbari... Si nu pentru ca imi convine situatia asa cum e ea, ci pentru ca, probabil, mi-e frica... De ce mi-e frica - nici eu nu stiu... Singurul lucru de care m-am convins e ca indiferenta doare mult mai mult decat clipa despartirii... Cei care au cunoscut ambii termeni probabil ca vor fi de acord cu mine, iar celor care au cunoscu numai cel de-al doilea ("despartirea") - va doresc sa nu-l cunoasteti niciodata pe primul, caci nici eu nu mi-am dorit sa il cunosc vre-odata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu