sâmbătă, 21 martie 2009

Iubirea eterna!

Conversatie aprinsa intre doua stoarfe, dna. Ponor* si Andreea Marin*, in fatza Everest-ului de la Romana (discutia incepe dna. Ponor, k are IQ-ul "mai mare"):

- Ce faci fatã,

Unde-i baiul?

Unde ţi-e pula

Cât paiul?

- Bine, fatã,

Frec o duduie,

Ma gândeam

Sã-ţi fac o muie...

- I-auzi mey,

Hai, vino-ncoace

Uite-n sus

Cum pula-mi zace…

- Vai tu, ştoarfã ordinarã

Fie-ţi azi ţãrna uşoarã,

Cã mã crezi pe mine proastã

Nimenea te vrea nevasta…

- S-o crezi tu, juma de ştoarfã

De n-ai bani mãcar de-o boarfã,

Cu experienţa mea

Aveai la gurã telemea…

- Hai tu, crãcãnatã micã

Sã-mi mãnânci “aia” voinicã,

Nu mai bate p’arãturã

Cã eu azi mi-s nesãtulã…

- Sã te fut’ ãl necurat,

Te blestem sã fii uitat,

Sã îţi moarã la intrare

Chit cã e cât parul mare…

- Hai dispari, gãoazã ruptã

Sã mori cu pula nesuptã

Cã de pula eşti sãtulã

Cã mai ai iaurt la gura…

- Bine mey, sã mori ’ţi doresc

Sãriţi-ar mucii pe pereţi,

Şi cu sloboz sa-ţi umple gura

Douã roţi striviţi-ar pula!

marți, 10 martie 2009

Istoria medicinei! (lesson 1)

De altfel ca oricare ocupaţie, mare sau mai puţin mare, si medicina şi-o trage “de când e lumea şi Pãmântul” (despre rãdãcinã e vorba).

La început nu erau insituţii de sãnãtate precum avem noi astãzi, nu se ştia de miniştri şi alţi derbedei ai sistemului. Cu toate acestea, medicii sunt prezenţi în viaţa omului încã de la începuturile lui.

Prima şi cea dintâi ocupaţie a omului, dupã sex şi furt, a fost agricultura. Tocmai d’asta oamenii şi-au centrat aşezãrile în jurul apelor cu jetu’ puternic, ca Rãut, Bâc, Dâmboviţa, care secau vara şi inundau locurile în timpul iernii. Zilele creşteau, scãdeau, viaţa trecea şi cu asta – basta. Viaţa era tristã…

Ca sã-şi diversifice activitãţile şi sã spargã pasivismul, a fost inventatã, probabil de femei, vânãtoarea. Logic, ce proastã şi-ar trimite bãrbatul într-o aşa aventurã, ce se poate solda cu moartea celui din urmã, dacã nu o femeie care vrea sã scape de el?

Cât timp bãrbatul era la vânat, mai avea şi ea timp de altcineva, şi mare era dezamãgirea când îl vedea întorcându-se, mai ales dacã nu aducea nimic de halealã. Femeia habar nu avea ce bine o duceau bãrbaţii când dãdeau de o capra, şi fiind în numãr mai mare, ca sã creascã şansele de a prinde ceva, logic cã o faceau, pe biata capra, poştã. Nici nu se comparã cu Poşta Românã de astãzi… Nu erau timbre si bani pe vremea aia, aşa cã “expediau” ce aveau de expediat pe moca.

Lihnit de puteri şi “gol pe interior”, dupã ce îşi calmau nevestele cu câte o palmã – douã date cu dosul piciorul, din dragoste, îşi trânteau bucile la odihnit pe câte o buturugã. Şi mai mare era sãrbãtoarea în trib dacã buturuga mai avea şi-o aşchie.

Aici se naşte medicina… Nelubrifiatã, zdrenţuroasã, aşchia, pe lângã durere şi bãtãturi, lãsa aşchiuţe înfipte-n c** care nici de-a dreaq nu vroiau sã iasã. Şi atunci, cel care se credea ãl’ mai mare dintre medici ai timpului – strungarul eliberator – îşi înfigea degetele bãtãtorite de la… sapã în curul nenorocitului, redându-i posibilitatea de a-şi relua activitãţile vechi. Şi greşit gândeşte cel ce crede cã degetele sunt primele instrumente folosite în medicinã. Gândiţi-vã cã pânã şi Adam şi Eva s-au reprodus… Au folosit şi ei cãte un aparat ceva, cã spermatozoidul ãla trebuia împins bine pânã în strãfundul “peşterii”.

Sã mai aducem aminte şi de urmaşii primelor 2, care erau amândoi bãieţi… Cu toate aceastea, s-au perpetuat. Cum? Logic – clonare umanã, chiar dacã în prima etapã a fost nereuşitã! In douã oale de lut, în care mã’sa bãtea untul, dânduşi drumul şi omogenizând masele, au bãtut spumã ce era de bãtut şi au început sã caute o mucoasã. Fiind bine crescuţi, nu şi-au permis sã-i propunã lu’ mã’sa afacearea, aşa cã singura soluţie rãmânea mucoasa bucalã! Nereuşita primei încercãri nu i-a dezarmat de speranţã, aşa cã bãieţii au repetat “experimentul” zile-ntregi, pânã s-au saturat, şi l-au mai chemat şi pe tac’su din când în când.

Tac’su, om cu paie în cap, a venit cu strãlucitoarea idee, care urma sã rezolve problemele celor doi. Şi în bunã parte avea dreptate, cum sã poatã supravieţui nişte “viermi cu capu’ mare” unei mãşti de argilã pe faţã? A propus dezbaterii, şi la Şedinţa Extraordinarã a tribului, la care au venit toţi membrii, adicã ei 4, şi s-a hotãrât: reuşita unei fertilizãri constã în contnuitatea traseului cãpãţinoşilor! Aşa a luat naştere cea de-a patra activitate, pãstratã şi aceasta pânã în zilele noastre – "datul la cioc". A fost primul act, scris pe o coajã de copac uscat şi parafat cu 4 cãcaţi de berbec, câte unul de câtre fiecare parte.

Ca o consecinţã a noii “profesii”, bine plãtite în zilele noastre (celor ce n-o fac pe moca), a apãrut pasta de dinţi.

Dar despre aceasta şi multe altele – in lecţia urmãtoare!

see ya!

duminică, 1 martie 2009

1 Martie – Ziua femeii


Bunã seara dragele mele, iubitele mele, cucuietele mele… ştoarfe de success şi scumpe doamne … Bine ati venit la noi in emisiune! In aceastã minunatã zi, cu cerul înnorat şi fãrã soare, cu noroi pe dupã blocuri şi furtunã în poşete, cu ocazia venirii primãverii vã urãm cãldurã în calorifere, ochelari cu geamuri termopan, gresie şi faianţã în gurã, câte 3 maşini în faţa casei (poliţia, ambulanţa şi pompierii) şi bãrbaţi adevãraţi (chelie – semn cã pãrul deştept a pãrãsit capul prost, burtã – semn al unei vieţi echilibrate şi pline de activitate, nas pompos – semn al unei situaţii dimensionale „ok” dincolo de şliţ)!

Motto-ul din aceastã searã este:

Singuricã, singurea,

Nime-n lume nu mã are,

Dã-i pe toţi în p*** mea

Cã-s frumoasã ca o floare!

Vã rugãm sã primiţi din partea casei câte o micã atenţie, cã altceva nu ne permitem, o floare numele cãreia este legatã reprezentativ de numele şi personalitatea d-voastrã (dupã cum urmeazã):

Cristinei Rus*, doamnã ce a frânt inimile multor fani ai Cãtãlinei Ponor, diva ce a stârnit multe contraverse, adepta dispariţiei în ceaţã de una singurã şi a reapariţiei pe “scena vieţii” în 2, o mare fumatoare a frunzelor de dafin, o mare sforoitoare şi o adevãrata maestrã în arta gãtitului “ciorbelor de limbi”, va primi din partea casei un hibrid între: Bretonium intinsum şi Ceafus incretzitus… Hai, ia-o şi dispari!

Diva suprizelor şi a glumelor neînţelese, o doamnã plinã de personalitate, miracolul Carpaţilor, minunea Europei Centrale şi de Est, posesoarea merabolantului nick “le lapin” sau “pietroasa”, nimeni alta decât Andreea Marin*… Aplauze vã rog! Primiţi din partea noastrã floriceaua –Pastravetus giganticus, subspecie a Reactius intarziatus. Sã o foloseşti cu cap!

Daniela*, clasata de pe locul 3 în “Clasamentul divelor” din luna trecutã, o mare consumatoare de formol (uitaţi-vã cum aratã la vârsta ei!), cucoana ce ne orbeşte cu bretonul ei de rãţuşcã gelatã şi poate cea mai sufletistã fiinţã din apartamentul ei în care stã de una singurã! Cea mai bunã prietenã a Julietei, fostã vânãztoare de brânzã de ţap la Tg. Jiu, transhumatã în ultima perioadã direct în centrul capitalei, pe Bulevardul Doamnelor (fostul Magheru). Fiind cea mai în vârstã fufã dintre toate invitatele noastre de astãzi, va primi din partea noastrã un premiu special – o minivacanţã la Techirghiol… Mai tânãrã n-o s-o facã, dar mãcar începe sã se obişnuiascã cu pãmântul!

În momentul de faţã ne citeşte în direct din “satul” ei natal… Pentru aceasta îi dãm şi floare – Ştorfius bãtrânus.

O altã “domnişoarã” invitatã astãzi la decernarea premiilor florale – Pamela Anderson*. Îi mulţumim cã a acceptat invitaţia noastrã şi a bãtut atâta drum, tocmai din pãrţile Oborului. Despre aceastã vedetã se pot spune multe, aşa cã nu mai spunem nimic. Sã vorbeascã numele tufarului în locul nostru – Inbucus pasivissimus (o variantã a speciei Lacoius cautatus). Sãnãtate multã!

Ştire de ultima orã: Senzaţional! Incredibil! De neimaginat!

Pamela Anderson în încercarea de a se sinucide s-a epilat cu cearã pe faţã. Conform spuselor purtãtorului ei de cuvânt - Ghiţã Zãbãlosu’ – starea generalã este bunã. Tratamentul recomandat de medici, pentru a scoate roşeaţa s-a limitat la “mãşi cu brânzã şi smântânã”, aplicatã minim 3 ori/zi. Vom reveni cu informaţii suplimentare la ştirile de la ora 5! (fata mea… ala e pentru fofoloacã, nu pentru faţã!)

Dragelor mele, uite cum personalitatea emo din sufleţelul Pamelei era s-o ducã dreaq. Îi urãm însãnãtoşire grobnicã (“grob” = rus. coşciug) şi revenim la buhaii noştri.

Celine Dione*, o trecãtoare prin destinul altei vedete, ce a lãsat o zgrâieturã profundã pe encefalele noastre cu raguşeala ei de 13+3/4 octave, şi o mare consumatoare de ouã dregãtoare de glas şi, surprinzãtor – nu este vecinã cu madam Ponor! Ea va lua acasã din partea noastrã un ghiveci cu ­Lipsocoius sopranissimus! Sã o fumezi cu plãcere!

Mihaela Rãdulescu*, proaspãt întorsã de la filmãri din strãinãtãţuri, o mare artistã a vremurilor de mâine, absolventa liceului de fete “Tonitza” din capitalã. Nu coboarã la nivelul muritoarelor de rând, aşa cã îşi plimbã pãsã numai în Mercedes-urile RATB-ului. Ea va pleca de aici spre casa ei cu metroul, caci va primi de la noi cadou – Abonamentus metrorexus (din marea familie de bãlãrii – Prefãcutus adormitus).

Ultima în aceastã searã, dar nu cea de la urmã, în propria persoanã - Fhrau Cãtãlina Ponor… Aplaudaţi-o, ea meritã mãcar atâta atenţie din partea voastrã! Recunoscutã sub pseudonimul “vameşa”, câştigãtoarea ultimei ediţii “Clasamentului Vedetelor”, o mare sufletistã. A dat viaţã unui nou curent în lumea “hairstyling”-ului: folosirea lubrifiantului pentru întãrirea rãdãcinilor pãrului din cap. Momentan este implicatã pânã peste glezne în noul proiect, finantat de STIR (Societatea Târfelor Incompetente din Roâmnia): “Efectele vaselinei asupra cariei dentare”. Noi îi urãm multã baftã, o aşteptãm cu rezultate! Datoritã faptului cã şi-a rupt tocurile pe sãrile de la metrou şi şi-a pãtat cu ruj rochia, nu a putut ajunge aici în aceastã searã. Drept urmare îi trimitem la domiciliu jardiniera cu Datus la bucus din familia Scundus flocosus). Sã ai poftã!

Alexandra* nu putea fi ratatã de aceastã datã de ochii noştri. Vedetã de vedetã, fatã de fatã. Fostã mare prezentatoare în nuş ce comunã din fundul râpei, o iubitoare (în cel mai direct sens al cuvântului) de tot ceea ce e strãin (doamna se respectã, iar “producţia” internã a ţãrii pare a nu fi satisfãcãtoare… dar las cã se instaleazã criza mai bine şi vede ea!). Om al pooliticii (ooops… mi-au scapat mai multzi de “o”), fapt pentru care cere a fi tratatã pooliticos… Aşa cã gata cu miştourile… Ia-ţi “conopida” şi vorbim la anu’. Floarea, cine nu a recunoscut-o dupã aspect, este Datus la taximetristus (ia-o repede şi urcã-n maşinã, cã vine dupã tine!).

Emisiunea noastra, astfel, a luat sfârşit! Sã facem o mica recapitulare şi sã mai citim odatã tot pomelnicu’ cap-coadã:

  • Cristina Rus – Bretonius intinsus (Ceafus incretzitus);
  • Andreea Marin - Pastravetus giganticus (Reactius intarziatus);
  • Daniela - Ştorfius bãtrânus;
  • Pamela Anderson - Inbucus pasivissimus (Lacoius cautatus);
  • Celine Dion - ­Lipsocoius sopranissimus;
  • Mihaela Rãdulescu - Abonamentus metrorexus (Prefãcutus adormitus);
  • Cãtãlina Ponor - Datus la bucus (Scundus flocosus);
  • Alexandra – Datus la taximetristus.

Vã mulţumim cã ne-aţi onorat cu prezenţa şi în aceastã searã. Vã spunem încã o data “Mulţi ani frumoşi” şi vã mai aşteptãm! Iar voi, cititorii… ştoarfe de ştoarfe… ne puteţi urmãri sãptãmânal, cu noi şi noi informaţii, pe acelaşi post (linku’ e mai sus ;) )

P.S.: La insistenţa publicului s-a fãcut chetã şi s-au mai strâns nişte bani pentru încã o floare. Am fãcut sondaje în zona Titan – Potcoava – Diham şi am ajuns la concluzia cã cea care ar merita este nimeni alta decât Ştefania Rareş*… Mare cântãreaţã de muzicã popularã (mai mult… decât… U know). O punctualã de neimaginat (mai ales cã nu întârzie prea rar), o adevãratã stea pe gheaţã (mai ales când stã în 4 labe). În mâna ei se întãresc toate, mai ales crosa, când scoate la puc-ul amanetat pe o cutie de vaselinã. Floarea ce o va primi se intituleazã – Vacus crãcitus pe ghetzushus.

Vã pupã mama cu dosul palmei pe toti!