Predeal… un “oraşel” cât un sat mai mare, cu de toate şi pentru toţi, începând de la taxi cu tarif de staţiune şi pânã la hoteluri de 1 – 2 – 3 – 4 stele, desenate cu marker-ul pe uşa de la intrare…
Pregãtirile bineînţeles au început cu o sãptãmânã înainte…
Epilatul la fofoloancã şi pe picioare, tuns, pensat, manichiura şi... pedichiura o putem lãsa pentru altã data, cã e rãcoare, suntem încãlţaţi şi nu se vede, parchetul nu e al nostru deci n-are nimic dacã se zgârâie…
Iatã şi mult-aşteptata zi de vineri… cu primele trenuri ale CFR-ului, ştoarfele din “lumea-ntreagã” se îndreaptã spre hotel (ce bine cã e moca, “la naiba”)…
De la gara din Predeal şi pânã la destinaţie nu faci mult… Unii şi-au permis “rãsfãţul” de a veni cu taxi şi a-şi reduce greutãţile buzunarelor cu zece – douãzeci de lei, alţii, cu poşetele cât trolleru’ , agãţate frumos de mânã au luat-o (şi nu au dat-o!) la picior!
Mergând încet la deal, având grijã sã nu-şi rupã “toacele” în piatra de pavaj, îşi etalau mersul clasic feminin, cu mici influenţe ale zonei din care şi-a mişcat bucile încoace!
Ziua 1:
Ajunşi în faţa hotelului, nimeni nu pierde ocazia sã-şi pupe surorile şi sã se rupã în figuri de 3 x 14. Neimpresionant... Ai venit, ţi-ai luat camera şi… hai, dispari, în... “aia a mia”
Seara – “şedinţã cu pãrinţii” în faţa hotelului iar mai apoi... “hai sã bem, sã bem, sã bem”...
Câteva melodii de “zguduit” bucile, conversaţie pe temã liberã despre rromi şi încãlzirea globalã, bãut, jucat chestii “gradiniţãreşti”, câteva tachinãri şi complemente de te ia scârba pe dinainte şi... pe la un 4 – somn în voie...
Borring...
Ziua 2:
Trezirea pe la 9 fãrã 10... Ar trebui sã mergem sã mâncãm ceva... Şi aşa cum toate divele ţin la siluetã, platourile erau aproape goale, în timp ce în sala plinã se auzeau numai scârţâieturi de cuţite pe farfurii şi un molfãit amestecat cu ceva cuvinte ce încercau sã iasã, fãcându-şi loc în gura plinã de “de toate”...
Gustul cafelei, cu 3/4 de apã chioarã, era mascat de fumul ţigãrilor... astfel devenea ceva mai “bãubilã”...
Cu buhul plin şi buricul atârnând un pic mai sus de genunchi s-au strâns zuzele sã-şi demonstreze capacitãţile de atlete de performanţã... Dupã 10 minute, cu limba scoasã pe umãr şi udate toate (de ploaie), toţi aşteptau sã ajungã mai repede la “finish”, sã meargã în camere şi sã-şi slobozeascã cururile în canapele şi sa dea un “stand-by” la creierii pe care oricum nu prea îi folosesc.
Hai sã facem şi nişte teste de detecţie a HIV-ului şi a HVC. Râsete, hohote şi mişto negru pe seama rezultatelor!
Prânzul... Oh da, prânzul... Memorabila ciorbã de oalã spãlatã, îmbunãtãţitã cu nişte sâmtânã stoarsã de la o caprã gestantã în ultimul trimetstru, expiratã, probabil, din anul naşterii bunicii mele, fãcea ravagii. La felul 2 – piure de cartofi şi câteva bucãţi de carne... Dacã nu aveai un Orbit la tine, o puteai folosi pe ultima, cu siguranţã te ţinea mai mult. Râgâiala de dupã era semn cã toţi au mâncat pe sãturate.
O micã pauzã la mijloc şi încep jocurile...
Cu excepţia vremii, care n-a ţinut de loc cu noi, a fost ok... Podul de frânghii, tras cu arcul, tras cu arma şi multã multã bârfã… Replici gen “sunt deşteaptã, da-ma dreaq” erau mult mai frecvente decât picãturile ploii torenţiale de varã care a stricat tot cheful...
Seara, marea “paraşutizare”, fiecare îşi rupea, ce putea, în stil propriu: unii îşi rupeau tocurile, alţii – figurile şi pãsãricile, iar “vedetele” – corzile vocale...
O crimã a fost evitatã printr-un “La Mulţi Ani!” şi ceva frişcã stoarsã peste tot... Petrecerea continuã...
Dã-i cu house şi dã-i cu mansarda, dã-i cu jazz şi o manea, dar totuşi... populara a rupt talaghiru’... Invârtealã, cãlcare în picioare (la propriu), alea-alea...
La 3 s-a dat stingerea... Hai, şoşonii la troller şi marş acasã!
Ziua a III-a:
Dimineaţa la micul dejun erau mult mai puţini... probabil ştoarfele şi l-au luat în camerã, “la ghiozdãnel”... cu mici rezerve între mãsele...
Strâns prin camerã, achitat consumaţia şi – la gara cu noi...
Vagonul 4 este rezervat exclusiv “doamnelor” cu maniere... Pânã şi gagica de la recepţie s-a simţit jignitã cã gara se umpluse cu personaje predominant “de la capitalã”, mult mai feminine decât ar putea ea sã fie… Probabil s-a simţit o bãrbatã toatã… Urla testosteronu’ pe vene şi îi pulsau jugularele de invidie!
A venit trenuleţul sã ia “baieţii” sã-i ducã dreaq odatã acasã, sã mai scadã IQ-ul Predealului.
Pe drum, în memoria marelui star pop, am schiţat un dat de limbi unui grup de copii dintr-un autocar care îşi storcea ţeava de eşapament încercând sã ţinã pasul trenului care se îndrepta cu viteza unei buburuze strânsã între uşã spre “cuibuşorul roz”. Destinaţia preferatã – Soho! Da primaru’ dacã a scos şinele din centru’ – coborâm la garã...
Ajunşi, prãpãditele şi-au agãţat poşetele pe umãr, şi fãrã a zgârâia asfaltul cu tocurile, s-au îndreptat fiecare spre casa lui,,,
See ya later guys... şi totuşi We love prostitution!
Welcome back!
